Cel mai comunist site - un site de poezii

Sunt plin de indignare, dezamăgit şi chiar scârbit. Vroiam să citesc creaţie autentică, neconsacrată şi eventual să public şi eu câteva dintre articolele de ficţiune sau poeziile de pe ce-simţi, pe un site care se ocupă cu aşa ceva. Dau însă peste cel mai comunist site pe care l-am întâlnit în viaţa mea. Un site care merită publicat doar pe un intranet cu CRT-uri prăfuite de 14" şi un portar care se crede şeful instituţiei. Şi nu are rost să cauţi hârtie igienică la baie.

Site-ul? www.poezie.ro. Îl cunoşteam de acum 3 ani şi l-am regăsit uşor, la prima căutare Google. Încântat să văd că s-a dezvoltat atât de bine, îl frunzăresc din câteva click-uri(deşi interfaţa e greoaie) şi citesc Canapeaua Neagră. În stilul contemporan al surferului de net, citesc începutul - nu mă atrage prea mult, sar undeva pe la mijloc şi îmi place realismul emanat, citesc sfârşitul şi sunt impresionat de puterea dramei. Automat vreau să introduc un comment (automatism de blogger), dar nu pot, că e doar pt membri. Îmi zic: E o comunitate literară, deci e OK să nu poată intra Guţă şi să ne lămurească despre sistemul său nervos. Mă grăbesc fericit să mă înscriu şi intru grăbit pe pagina de register.

După câţiva paşi mă dezmeticesc într-un secretariat cu miros de dosare învechite, cu un formular neclar în faţă şi o secretară care privindu-mă pe deasupra ochelarilor  îmi aruncă în scârbă următoarele:
- Poţi fi exclus de pe site dacă furnizezi informaţii false sau dacă înregistrezi mai multe conturi.!
Eu mă gândesc în sinea mea: "De ce aş face asta, oricum nu câştig nimic de pe site-ul asta?" Dar mi-e frică să spun ceva că mă priveşte prea urât. Încep să completez.
Face o pauză în care suspină, foarte deranjată de prezenţa mea, apoi de parcă mi-ar spune "De ce dracu mai veniţi aici dacă nu ştiţi să scrieţi":
- Evită folosirea ghilimelelor sau a altor caractere speciale pe formular! şi îşi ascunde din nou capul după CRT-ul imens de 21" care tronează biroul.


La un astfel de formular de register, normal că citesc şi Reguli. De data aceasta mă trezesc direct în camera de luare în primire de la puşcărie. Şocat mă apuc să citesc, şi pe măsură ce gardienii se apropiau mă conving tot ma tare că singura soluţie e să fug. Nu vreau să mă simt îngrădit. Nu vreau să fiu tratat ca un puşcăriaş care îşi primeste porţia de mâncare după gratii, dacă e cuminte are voie să iasă un pic în curte, iar dacă e de-a dreptul exemplar, e pus să supravegheze alţi puşcăriaşi. Şi în plus: nu ai voie să scrii cu majuscule; nu ai voie să introduci mai mult de două texte pe oră, nu ai voie să mulţumeşti pentru păreri. Regulile acestea sunt introduse pentru filozofi, ca să înnebunească găsindu-le sensul.

La atâtea reguli, mai că mă aşteptam să te plătească dacă publici ceva. Dar aproape te asigură că nu vei primi nimic. Îţi fac însă în ciudă cu o ofertă de spaţiu de reclamă pe care scot ei bani, după contentul pe care îl introduci tu. Bună afacere de criză: puşcărie privată.



Pe un site de creaţie, tonul şi îngrădirile absurde mi se par aberante. Userul de nivelul 300 - "admin" aka proprietarul site-ului aduce mult cu directorul închisorii, care se flendureşte toată ziua prin puşcărie cu mâinile la spate, etalându-şi burta şi legătura cu chei. NU vreau sa-i cunosc zâmbetul de aproape.

Dacă mă înşel, şi aceste măsuri, precum şi felul în care sunt prezentate, sunt necesare, atunci aduc mâinile la spate, accept cătuşele şi încep să mă gândesc cum pot să scriu astfel pe foaia ce tocmai am primit-o.