Un ţăran în Spania

Face parte din ciclul: "Românul s-a născut actor"

Respectabilul domn din filmuleţul de mai jos lucrează departe de casă, peste hotare. Din dragoste şi dor pentru ţară, a creat aceste minunate clipe de sinceritate. Prin ele, doreşte să arate lumii întregi că românul nu ţine la bani, ci adevărata comoară, pe care o poartă mereu în suflet, sunt prietenii de acasă.

Criza economică - putem glumi despre asta? 2

Din ce in ce mai tare! Wazzup!!!

Criza economică - putem glumi despre asta?

Glumă glumă, dar orice glumă are un sâmbure de adevăr: Family downsize

See more funny videos at Funny or Die

Mă retrag din concursul PCNews

Oare organizatorii sunt atât de neglijenţi încât ne lase să credem că acest concurs e o glumă proastă pentru noi şi o afacere profitabilă pentru ei sau acesta e şi adevărul? După modelul fă reclamă falsă la ceva ce nu eşti, acest concurs cu flavor fantomatic, abia ce a dat startul, că mi-a şi creat o repulsie totală faţă de tot ce e în legătură cu el. Motive:

1. E foarte neclar în ce consta premiul cel mare şi se pare unicul. Pe pagina principală a concursului: "acest premiul consta in cumpararea de către sponsori a unui SINGUR post platit pe blogul castigator. In acest post castigatorul are obligatia de a aminti toti sponsorii cat si organizatorii. Atat. Pretul care va fi platit pentru acest post este de 10.000USD." În regulamentul concursului: "Castigatorul are obligatia de a infiinta o societate comerciala (in caz ca nu dispune deja de una) in termen de 45 de zile. Valoarea globala contractului de prestarii servicii este de 10.000 de dolari (inclusiv TVA si acorda in RON, USD si Euro in functie de fiecare sponsor ( cursul valutar valabil fiind cel afisat de BNR in data de 1 Septembrie 2008))"
2. Probele, descrise ca fiind probe de creativitate: "Juriul ( format din sponsorii concursului) va tine cont de creativitate si nu de detaliile tehnice! Asa ca trebuie sa fii in primul rand creativ." sunt în realitate, review-uri tehnice la produsele sponsorilor - doar atât. Deci hai să fim creativi în descrierea unui procesor sau a unei plăci video:"

   Realizaţi un articol pe blogul personal în care să exprimaţi care sunt, in opinia voastra, principalele avantaje ale produselor AMD:

   Exemple de produse pe categorii:

   - ale procesoarelor - precum cele din seria: AMD Phenom X3 sau Phenom X4;
   - ale placilor video - precum cele cu procesor grafic din gama: ATI Radeon HD 4800;
   - ale placilor de baza - precum cele cu chipset AMD 790FX sau 790GX;
   - ale laptop-urilor - precum cele cu placa video apartinand seriei: ATI Radeon™ HD 3000″." sau "Realizaţi un articol pe blogul personal in care sa explicati cititorilor vostri avantajele tehnologiei Blu-ray comparativ cu DVD in vizionarea filmelor." sau "Va puteti axa pe modele precum: routere (BR 6204Wg, BR6504n, BR6574n, BR-6624, Br 6641, AR-7084(G)A ), adaptoare wireless “g” si “n”, camere IP: IC 1500(Wg), IC 7000, IC 1520DP(g), toate tipurile de printservere, switch-uri, antene etc." Şi cam aşa sună toate probele. Nu că nu m-ar ţine să scriu despre aceste subiecte, căci vin din background IT, dar chiar nu îmi face plăcere, şi totul e o minciună dacă te uiţi la ce promiteau.
3. Organizare foarte slabă: nu au reuşit să facă nici macar un formular de înscriere, trebuie să trimiţi mail ca să te inscrii. Nu există o pagină unde poţi găsi toate etapele concursului ordonate, trebuie să cauţi printre toate articolele recent postate pe site. Nu exită un clasament al concursului deşi unii concurenţi trimit articole de doua saptămâni.
   
4. Nu primeşti răspuns atunci când trimiţi articol pentru o etapă, bineînţeles tot pe mail, iar la întrebările pe care le-am adresat, de asemenea nu am primit răspuns.
5. Premiile concursului sunt cumulate într-unul singur pentru a lua ochii, iar valoarea lui este exprimată într-o monetă mai slabă care acum nu mai e la modă pentru acelaşi motiv.
   

Sincer mi-e puţin ruşine că m-am înscris în această glumă de concurs. Mă simt mai bine acum că mă retrag decât în orice moment în care am participat.

Îmi amintesc părerea unei colege de la servici care susţinea că totul e o ţeapă şi nu vor da nici un ban, singurul scop fiind să îşi facă reclamă lor (să îşi crească page rank-ul prin link-urile pe care le pun blogger-ii spre ei) si sponsorilor care probabil îi plătesc pentru asta. I-am apărat atunci, deşi întelegeam care e profitul lor, dar consideram că evenimentul în sine face bine blogosferei româneşti arătând celor care accesează Internetul cine sunt blogger-ii. Dar bloger-ii nu sunt nişte "product review writers"...

Descrierea concursului ar fi trebuit să sune cu totul altfel, de fapt cinstit ar fi fost să nu facă nici un concurs ci doar să cumpere "product review articles" dacă aceasta era intenţia lor de la început. Căutaţi pe Internet cât costă un articol scris la comandă, sau intraţi aici, şi veţi vedea că suma premiului poate fi generată din articolele scrise de doar 50 dintre concurenţi.

Presimt că acest concurs se va depopula rapid - motivul: nu e ceea ce se laudă a fi ci doar o reclamă la un produs prost. Şi atunci chiar sunt curios dacă vor mai plăti suma promisă într-un mod atât de neclar, când planurile lor de reclamă nu se vor împlini. Mă gândesc cum se vor simţi cei care s-au străduit şi au rămas în concurs până la sfârşit, scriind cele 20 de articole. Dar să sperăm că cei de la PCNews vor avea atâta respect încât să se ţină de cuvânt.

Concursul per ansamblu mi-a lăsat o impresie de neprofesionalism, motivele fiind cele de mai sus. E doar o afacere care profită de lipsa de cunoştiinţe a blogger-ilor români în ceea ce priveşte monetarizarea blog-urilor. În tot acest proces blogger-ii sunt luaţi de fraieri, iar asta în viziunea mea nu mai seamănă cu ideea de a prezenta lumii cine sunt blogger-ii, deci mă retrag.

Părerea altor bloggeri în concurs:

• icehot
• oanasarmasan
  

Bunicule, ce-i ăla televizor?

La această întrebare, cu sufletul plin de nostalgie, îţi vei lua nepotul în braţe şi vei începe să-i povesteşti despre frumoasele minuni ale acelor vremuri. Cu glasul aproape tremurând îi vei povesti cum soseaţi după-masa, de la servici sau şcoală, obosiţi după o zi de trudă, şi vă aşezaţi la televizor să vă odihniţi şi să vă bucuraţi cu adevărat de viaţă, căci în rest lucraţi toată ziua pentru firmele care vă plăteau.

Atunci oamenii lucrau mai mult decât acum, dragul bunicului, şi era mult stres printre oameni atunci. Veneam obosiţi acasă mâncam în grabă ceva şi ne aşezam la televizor. Erau televizoare frumoase şi mari, în culori, nu ca a părinţilor noştri care pe vremea lor priveau la nişte televizoare mici, alb-negru. Şi ne aşezam în faţă la televizoare, şi cu telecomanda - oare ştii tu ce este aia? Era măricică, cam cât sunt acum super serverele acelea cu conexiune cerebrală la nivel naţional, dar mult mai frumoasă, căci avea o grămadă de butoane colorate, pe care puteai apăsa, nu ca drăciile astea de acum care sunt atât de mici încât dacă nu le-ai găşi mereu cu proprile-ţi gânduri nici nu ar exista. Şi ne aşezam în fotoliu cu telecomanda - aveam mai multe televizoare în casă, aveau şi părinţii, şi copiii şi bunicii - şi începeam să trecem în jos şi în sus prin posturile TV. Da, atunci totul era mai frumos, nu existau fluxuri de gândire şi nu te puteai conecta la gândirea altui om, te uitai pur şi simplu la televizor. Şi erau nişte emisiuni atât de frumoase, apăreau fete frumos îmbrăcate, asa cum ai văzut în revistele alea vechi a lui moşu, ştii alea de ţi-au plăcut ţie, dar mami şi tati au zis că sunt plicticoase. Şi era plin de filme - un fel de poveşti în imagini. Aveau nişte efecte vizuale nemaipomenite, vedeai tot felul de explozii şi bătăi, de parcă erau adevărate. Nu am înţeles niciodată de ce au încetat să facă filme cu tehnologia pe care o au acum. Nişte proşti îţi spun eu, nişte proşti. Iar reclamele, ştii tu ce erau reclamele - cât mai râdeam la unele şi glumeam despre ele la servici - foarte frumoase. Totul era mai frumos atunci.

Încă mai sunt oameni care urmăresc emisiuni TV sau filmele puţin cam vechi, pe care le difuzează televiziunile! Dar ţi se pare imposibil ca nepoţii tăi atunci când vor deveni la rândul lor bunici, să poarte o astfel de discuţie? Mă întreb cum ne vor privi chiar şi nepoţii noştrii atunci când le vom povesti despre era televiziunilor?

De ce ne uităm la televizor? Ce-i drept, există mulţi oameni care au interes ca noi să ne uităm la televizor. Da, e comod, şi în ziua de azi tot ce e comod e apreciat! Dar oare senzaţia că facem ceva ce ne împlineşte şi ne aduce plăcere, nu e o iluzie, care e întreţinută mai mult de posibilitatea de a schimba frecvent posturile, decât de emisiuni care ne plac. Desigur există şi emisiuni interesante: un documentar pe Discovery, National geographics, sau chiar TVR2, o emisiune de divertisment mai cu tupeu, cum ar fi Cronica Carcotasilor sau un program de ştiri cât mai puţin îndoctrinat politic (nu ştiu care este acela, în această perioadă pre-electorală), dar restul de 80% e doar material de butonat în sus şi în jos.

Adevărul e că suntem prea bine îndoctrinaţi şi ne simţim prea mici şi neimportanţi, fără idei măreţe. Zilnic, ne închinăm inconştient televizorului şi celor mari care apar în el. Nu e de mirare că s-au scrs cărţi precum: The Vagabond of Ether - Robero Quaglia, în care televiziunea e religie, iar la robinet curge CocaCola.

Şi dacă realitatea acelui nepot curios să afle despre vechiturile neîntelese ale bunicului care încep cu prefixul "tele", nu va fi să devină realitatea noastră, măcar nu o să mai dăm banii pe CocaCola.

Articol scris în cadrul concursului de blogging organizat de PCNews.

Concurs românesc de blogging

Câştigă un contract de prestării servicii cu PCNews Online Media SRL, ASUS, AMD si Edimax în valoare de 10000$ la concursul românesc de blogging organizat de PCNews.

Pentru detalii accesează site-ul organizatorului: http://pcnews.ro/concurs-2008

Show-ul erotic la români

Related articles: HUSTLER Party Obsession (the Club), Poliţia adulmecă Hustler Party

Intrarea din spate era înţesată cu bodyguards. Printre cei care aşteptau să plătească taxa, plutea o emoţie ascunsă, despre care nimeni nu aducea vorba. Unii erau tăcuţi, alţii prea gălăgioşi, îşi trădau neliniştea cu râsete false. Totul avea un iz de petrecere privată, ilegală.

Înăuntru, fiecare şi-a cumpărat repede o bere, sau un pahar cu ceva alcool în care înnota gheaţă, şi-a aprins o ţigară, şi a început să se simtă mai încrezător în sine. Se crede că acestea ar fi obiceiurile omului puternic, care inspiră superioritate. Totul părea aproape normal, doar ici si colo se mai putea întrezări emoţia resimţită la intrare.

Când prima dansatoare a urcat pe scenă toată lumea a răsuflat uşurată, şi zvonurile cum că nu o să se întâmple nimic au fost date uitării. Frumoasă, perfectă, cu o privire de gheaţă, se plimba tacticoasă, fără urmă de nesiguranţă. Sacoul strâns pe trup îi lăsa picioarele goale, pe care le mişca graţios în pantofii cu tocuri ascuţite. După un timp sacoul a început să fie desfăcut; urma să vedem lenjeria ascunsă dedesubt, dar ochii priviră înmărmuriţi sânii goi, tinereşti, ce aveau sfârcurile acoperite cu material lipit pe piele.

Nu a mai rămas mult pe scenă, iar vraja s-a destrămat la scurt timp după prima ei apariţie. Colegele ei erau ori prea perverse, ori lăsau să li se citească nesiguranţa în mişcări şi urme de ruşine şi teamă în priviri şi surâs. Prea puţine s-au ridicat mai sus de nivelul unor animatoare de discotecă. Perversitatea sau ruşinea nu arată sexy nici la un fotomodel.

"Clujenii trebuie să se deschidă la minte, că sunt destul de închişi." spune patronul clubului After Eight, Cyori Csaba, referind-se la petrecerile erotice din propriul club. Eu cred că acest citat e la fel de relevant pentru însuşi patronii de club. Închistaţi în imitarea unor modele deja existente, de dragul profitului şi nu pentru activitatea în sine, nu cred că vor înţelege vreodată că nu e destul o femeie goală pentru a crea un spectacol erotic, probabil nu înţeleg nici măcar noţiunea de atmosferă într-un club. Asta s-a văzut şi în organizarea Hustler Party în Obsession: improvizare, metodă ieftină de a strânge clienţi, nici o atenţie la atmosferă şi nici chiar la urmări. Din partea Hustler a fost probabil doar o metodă de aşi face publicitate, iar fetele, doar nişte angajate, la un job mai puţin convenţional. Dacă priveşti mai atent nu e nimic diferit de şablonul societăţii: cei influenţi manipulând turma liniştită spre propriile interese în timp ce afişeaza masca "ciobanului" afectuos. Mulţi dintre ei nu au nevoie nici măcar de mască pentru a arăta ca nişte ciobani.

Spectacolul în sine s-a terminat bestial - o baie cu spumă, ea goală, la fel de sigură pe ea, la fel de graţioasă, puţin perversă, dar ei îi stătea bine. Modelul clasic românesc: spectacol bun în condiţii proaste.

Poliţia adulmecă Hustler Party

Related articles: HUSTLER Party Obsession (the Club)

Înştiinţată de aşa zişi "prieteni", care probabil au participat la eveniment, Poliţia Cluj s-a autosesizat în cazul "show-ului erotic" din clubul Obsession. Când am început să citesc articolul am crezut iniţial că astfel de spectacole sunt ilegale, si m-au trecut fiorii la gândul că am participat şi eu. Mai apoi mi-am dat seama că singurul lucru care a deranjat autorităţile e faptul că nu există autorizaţie. Deci nu spectacolul în sine e problema, ci faptul că nu s-a cumpărat autorizaţie.

HUSTLER Party Obsession (the Club)

Vineri, 15 august a avut loc Hustler Party în Obsession, Cluj-Napoca. Club-ul e în renovare şi doar jumătatea din spate e funcţională. Spaţiul s-a redus simţitor, dând impresia a fi mai mic decât After Eight. Taxa de intrare a fost 20 RON.

Lumea a început să se strângă după ora 23. Fetele de la Hustler s-au lăsat aşteptate până aproape de ora unu când clubul era plin ochi şi a început spectacolul.

Scena, nu foarte vizibilă până în momentul în care a început să fie folosită, a atras după prima reprezentaţie pe majoritatea celor prezenţi în club. Spectatorii erau în mare parte de sex masculin, dar nu lipseau nici reprezentantele sexului frumos.

Cele 6 sau 7 fete, au susţinut câteva reprezentaţii asemănătoare cu cele întâlnite în orice club cu animatoare. Au mărit apoi gradul de eroticitate al spectacolului, culminând cu ultima reprezentaţie, în care protagonista, dezbrăcată complet s-a lăsat pozată de la mai puţin de o lungime de braţ, în timp ce îşi uda trupul cu apă şi spume dintr-un recipient adus pe scenă.

Show-ul a ţinut până în jur de ora trei, dar unii dintre spectatori au plecat înainte de final, sătui de înghesuiala si căldura din club, şi probabil dezamăgiţi de organizarea care nu a strălucit prin nimic altceva decât trupurile unse ale dansatoarelor.

nicio/niciun

Am rămas surprins când am înţeles că "nicio" şi "niciun" există cu adevărat in Dicţionarul Ortografic Ortoepic şi Morfologic (DOOM). Asta după ce am primit feedback costructiv de la un prieten, la primul meu articol de pe acest blog. Ziceam acolo că cele două motive pentru care scriu sunt: să exprim ceea ce simt şi văd, şi să primesc feedback din afara universului meu. M-am bucurat să primesc feedback, mai ales că era constructiv, şi fiind primul, am decis să scriu despre asta.

Din câte am înţeles citind pe net, orice elev care a fost la scoala între anii 2006-2008 ar putea să se amuze de cei dintre noi care ca şi mine, nu ştim care e diferenţa dintre "nicio" şi "nici o". Vechiul "nici o" se foloseşte atunci cand doreşti să exprimi o disjuncţie. Un exemplu de weekend ar fi: "Nici o bere, nici o tequila măcar, nu au reuşit să-i dea curajul de a o invita la dans." În cazul în care vrei să exprimi o negaţie definitivă vei folosi noua formă: "Şi totuşi nicio altă fată nu îl atrăgea, era doar ea la care se gândea." Ok, şi ca să exemplificăm şi "niciun", am putea lăsa o fată să vorbeasca despre un oarecare weekend care ar indreptăţi-o să-l folosească.

Acestea fiind spuse, o să-mi corectez primul articol din punct de vedere ortografic, şi când va fi cazul aştept şi feedback despre conţinut şi idei.

Becuri economice - a doua experienţă

Împins de spiritul meu ecologic, am ajuns aseară la o a doua întâlnire cu becurile economice. Eram în Praktiker cu alte cumpărături iar acest vis tainic a ieşit la suprafaţa şi în scurt timp mă aflam în faţa rafturilor cu becuri. Fiindcă nu ştiam de vreo companie care să producă becuri economice de calitate, am luat din cele mai ieftine (4,5 RON/buc). Am luat unul care ar trebui să lumineze cât un bec normal de 100W şi altul echivalent cu un bec normal de 120. Consumul trecut pe cutie era cu 80% mai scăzut, adică 20W dă lumină ca unul normal de 100W.

Am pornit spre casă bucuros. Acasă mai aveam un bec economic, nu îmi aminteam de câţi Waţi, dar care nu lumina destul decât pentru hol. Acum speram să le pot pune pe acestea în camera mare şi în bucătărie.

Dezamăgire.... abia cu cel care ar trebui să lumineze cât unul normal de 120W am putut să luminez cât de cât mica mea bucătărie. Dar e clar că nu luminează mai mult decât unul normal de 60W. Celălalt l-am pus în debara.

Cu toate că nu m-am învăţat minte din prima experienţă, nu o să renunţ la visul de a avea becuri economice în toată casa. Lecţia pe care am învăţat-o: dacă pe cutia unui bec economic scrie că va lumina ca un bec normal de 120W luminează de fapt ca unul de 60W. O altă informaţie pe care am aflat-o de la un coleg cu mai multă experienţă în domeniu e că printre firmele care fac becuri economice bune sunt: OSRAM şi Philips. Multă fericire sub lumina becurilor dumneavoastră economice.