Sexy Swimsuit 2007

Atât de sexy că te apucă panica! Dacă nu mai aer, hit close!

Asemănarea dintre porumbei şi politicieni

Când sunt jos îţi mănâncă din palmă, când sunt sus, fac ceva pe tine.

Mai ai curajul să votezi cu Geoană

Trezit din comă după 23 de ani.

"Ţipam, dar nu se auzea nici un sunet.", povesteşte Rom Houben prin intermediul computerului care îl ajută acum să comunice. După ce a stat 23 de ani în comă i s-a dat şansa să spună ce a simţit: "În tot acest timp visam literalmente la o viaţă mai bună. Frustrarea e un cuvânt prea sărac pentru a descrie ce am simţit."


Victimă a unui accident de maşină în anul 1983, este diagnosticat greşit de către doctori ca fiind în stare vegetativă, adica fără posibilitatea de a-şi recupera conoştinţa. 

Acum trei ani neurologul Dr Steven Laureys, descoperă prin intermediul unor scanări hi-tech la nivel cerebral, o activitate normala a creierului. Pentru Rom, care aude diagnosticul, dar încă nu poate răspunde, acest moment este o a doua naştere.

Cu ajutorul terapiei primite, acum poate tasta mesaje pe un computer şi îşi doreşte să se bucure din nou de viaţă. "Vreau să citesc, să vorbesc cu prietenii mei prin intermediul computerului şi să mă bucur de viaţă , acum că oamenii ştiu că nu sunt mort"


Citeşte mai mult pe Mail Online.

Cel mai comunist site - un site de poezii

Sunt plin de indignare, dezamăgit şi chiar scârbit. Vroiam să citesc creaţie autentică, neconsacrată şi eventual să public şi eu câteva dintre articolele de ficţiune sau poeziile de pe ce-simţi, pe un site care se ocupă cu aşa ceva. Dau însă peste cel mai comunist site pe care l-am întâlnit în viaţa mea. Un site care merită publicat doar pe un intranet cu CRT-uri prăfuite de 14" şi un portar care se crede şeful instituţiei. Şi nu are rost să cauţi hârtie igienică la baie.

Site-ul? www.poezie.ro. Îl cunoşteam de acum 3 ani şi l-am regăsit uşor, la prima căutare Google. Încântat să văd că s-a dezvoltat atât de bine, îl frunzăresc din câteva click-uri(deşi interfaţa e greoaie) şi citesc Canapeaua Neagră. În stilul contemporan al surferului de net, citesc începutul - nu mă atrage prea mult, sar undeva pe la mijloc şi îmi place realismul emanat, citesc sfârşitul şi sunt impresionat de puterea dramei. Automat vreau să introduc un comment (automatism de blogger), dar nu pot, că e doar pt membri. Îmi zic: E o comunitate literară, deci e OK să nu poată intra Guţă şi să ne lămurească despre sistemul său nervos. Mă grăbesc fericit să mă înscriu şi intru grăbit pe pagina de register.

După câţiva paşi mă dezmeticesc într-un secretariat cu miros de dosare învechite, cu un formular neclar în faţă şi o secretară care privindu-mă pe deasupra ochelarilor  îmi aruncă în scârbă următoarele:
- Poţi fi exclus de pe site dacă furnizezi informaţii false sau dacă înregistrezi mai multe conturi.!
Eu mă gândesc în sinea mea: "De ce aş face asta, oricum nu câştig nimic de pe site-ul asta?" Dar mi-e frică să spun ceva că mă priveşte prea urât. Încep să completez.
Face o pauză în care suspină, foarte deranjată de prezenţa mea, apoi de parcă mi-ar spune "De ce dracu mai veniţi aici dacă nu ştiţi să scrieţi":
- Evită folosirea ghilimelelor sau a altor caractere speciale pe formular! şi îşi ascunde din nou capul după CRT-ul imens de 21" care tronează biroul.


La un astfel de formular de register, normal că citesc şi Reguli. De data aceasta mă trezesc direct în camera de luare în primire de la puşcărie. Şocat mă apuc să citesc, şi pe măsură ce gardienii se apropiau mă conving tot ma tare că singura soluţie e să fug. Nu vreau să mă simt îngrădit. Nu vreau să fiu tratat ca un puşcăriaş care îşi primeste porţia de mâncare după gratii, dacă e cuminte are voie să iasă un pic în curte, iar dacă e de-a dreptul exemplar, e pus să supravegheze alţi puşcăriaşi. Şi în plus: nu ai voie să scrii cu majuscule; nu ai voie să introduci mai mult de două texte pe oră, nu ai voie să mulţumeşti pentru păreri. Regulile acestea sunt introduse pentru filozofi, ca să înnebunească găsindu-le sensul.

La atâtea reguli, mai că mă aşteptam să te plătească dacă publici ceva. Dar aproape te asigură că nu vei primi nimic. Îţi fac însă în ciudă cu o ofertă de spaţiu de reclamă pe care scot ei bani, după contentul pe care îl introduci tu. Bună afacere de criză: puşcărie privată.



Pe un site de creaţie, tonul şi îngrădirile absurde mi se par aberante. Userul de nivelul 300 - "admin" aka proprietarul site-ului aduce mult cu directorul închisorii, care se flendureşte toată ziua prin puşcărie cu mâinile la spate, etalându-şi burta şi legătura cu chei. NU vreau sa-i cunosc zâmbetul de aproape.

Dacă mă înşel, şi aceste măsuri, precum şi felul în care sunt prezentate, sunt necesare, atunci aduc mâinile la spate, accept cătuşele şi încep să mă gândesc cum pot să scriu astfel pe foaia ce tocmai am primit-o.

Poliţia din România - Onoare şi Profesionalism de film

Gripa porcina

Festival muzică veche la Cluj 2009

Într-o clădire ce pare să fi fost biserică evreiască, s-a improvizat o sală de spectacol. Probabil nu fără motiv îi spune Sala Tranzit, căci nu e terminată. Atmosfera lejeră, cu iz de folc te îmbie să iei loc pe podea după ce puţinele scaune sunt ocupate. Pereţii nezugrăviţi şi scena improvizată te duc cu gândul la un spectacol organizat în timp de război.

Aici a avut loc, pe seara zilei de 23 mai 2009, ultima reprezentaţie din cadrul Festivalului de Muzică Veche de la Cluj. Tema serii a fost muzica şi dansul din epoca lui Shakespeare. Ansamblul "Flauto dolce" şi "Passeggio" au reuşit să pună în şcenă, chiar şi în lipsa unui decor adecvat, un spectacol de teatru dansat ce m-a uimit în primul rând prin expresivitate.

Atlas de mitocănie urbană

Teleenciclopedia, pentru cei care nu ştiu ce înseamnă, era singurul surogat existent pe piaţa, la acea vreme, pentru Discovery sau National Geographics. Cu vocea cunoscută a doamnei care o prezenta (şi poate o mai prezintă, doar că eu nu mă mai uit la TV de 7 ani), găsiţi mai jos, una dintre cele mai bine pusă la punct ediţii a "Atlasului de mitocănie urbană". Mulţumesc pe această cale persoanei care mi-a adus la cunoştiinţă existenţa acestui material.

Twestival şi la Cluj

Prima întâlnire offline a online-ului clujean - 12 Februarie 2009 în Club Decadence.

Tweet. Meet. Give.

Totul a pornit de pe twitter. Super beton ideea asta de micro-blogging - un fel de messenger status blogging după cum l-as descrie eu. Te simţi într-un anumit fel, ai o revelaţie de moment, ţi s-a întâmplat ceva ce vrei să împărtăşeşti - social network-ul twitter e perfect pentru asta. Foarte activ, simplu, direct şi sincer, aşa mi s-a părut la prima întâlnire. Inconştient îmi doream de multă vreme aşa ceva, deci mi-am făcut cont şi o să puteţi să citiţi cele mai trăznite, instantanee şi sincere idei de-ale mele aici: twitter.com/cesimti.

O să merg la întâlnirea din 12 şi sunt mai mult decât happy că se organizează aşa ceva. Iar asta nu doar pentru că sunt un clubber căruia îi place să se distreze, ci pentru că aştept cu nerăbdare să cunosc lume faină. Îmi place şi substratul ecologic al întâlnirii şi faptul că se ţine într-un club nou unde nu am mai fost. De fapt îmi place totul despre această idee până acum.

Mai multe informaţii aici: http://clujnapoca.twestival.com/

Substratul ecologic aici:


Jennifer Connelly in charity: water Public Service Announcement from charity: water on Vimeo.

Doar in Canada!

Oare cum se vor adapta la incălzirea globală?

Doar unele dintre ele

Se zice că femeile nu ştiu conduce, dar nu e adevarat! Doar unele dintre ele... :)

Poţi sparge geamul la un Audi A4?

Dacă îţi închizi cheile în Audi, şi nu reuşeşti să spargi geamul, te învaţă băieţii din Bucureşti ce trebuie să faci.

I love Java, am I a pervert?

A group of computer science majors were listening to a lecture about Java programming at a university. After the lecture one of the men leaned over and grabbed a woman's breast.
Woman: - Hey! That's private OK!? The man hesitated for a second looking confused.
Man: - But I thought we were in the same class.

This joke requires IT knowledge.

E frumos, dar nu prea

Din ciclul "Românul s-a născut actor" - sate întregi!

Bâlci de bâlci, organizat icişa, pentru toţi cei care nu sunt ţinuţi în casă şi au reuşit să se înghemuiască în căruţă. E cam scump toate şi fetele nerevergorate - dar se merită!

Mi-au plăcut atât de mult încât nici nu pot să critic. Mă întreb cum sunt atunci când nu filmează...

Spor şi umor 2009!

Mulţumesc tuturor cititorilor din 2008 pentru interesul acordat acestui blog. Vă doresc la toţi:

Spor şi umor la distracţie, simţit şi iubit! La mulţi ani!